DESCRIERE GENERALĂ

Amplasare în teritoriu

Orasul Tăndărei este situat în partea de nord-est a județului Ialomița și formează, împreună cu municipiile Slobozia, Fetești și Urziceni, rețeaua așezărilor urbane a județului Ialomița. Orașul este mai puțin dezvoltat sub aspect economic și al echipării tehnice și sociale decât celelalte trei orașe, dar ocupă o poziție cheie în zona de nord-est a județului. Populația în anul 2006 era de 12.549 locuitori, orașul situându-se în categoria orașelor mici (sub 20000 locuitori). Rolul teritorial important al localității este determinat de poziția sa în cadrul rețelei de transport și de căi de comunicații, precum și de funcțiile de servire a populației rurale din zonele învecinate.  

Legături în rețeaua de localități

Orașul Tăndărei este un nod rutier, cuprinzând două trasee majore care se întâlnesc în centrul orașului, respectiv DN 2A București-Constanța și DN 21A dinspre Brăila. 

Suprafață (intravilan, administrativ)

Suprafața totală a localității este de 11.325 ha, din care suprafața de 721,88 ha reprezintă intravilanul localității, iar 9286 ha extravilan. 

Scurt istoric

Tăndăreiul a devenit oraș în anul 1968. Istoricul C.C. Giurescu apreciază că Țăndăreiul face parte (alături de Bușteni, Plopeni, Brădieni) din categoria localităților cu nume de pădure. Istoricul este de părere că i s-a spus așa de la urmașii lui Țandără, întemeietorul sau primul stăpân al satului, care la rândul său a căpătat această poreclă de la țandăra care sare din trunchiul copacului la tăiatul cu toporul.

Deși există certitudinea că este mult mai vechi, satul Țăndărei este atestat documentar pentru prima dată la 18 iunie 1594, într-un hrisov emis la București, la cancelaria lui Mihai Viteazul, prin care domnul întărește boierului Necula o serie de proprietăți. Printre martorii participanți la această confirmare se numărau și „Gonțea și Voicăi de Țăndărei” (Sursa: Tătăreanu Iosif – Monografia Țăndărei).

Prima mențiune cartografică a localității s-a făcut în harta militară austriacă a Tării Românești, alcătuită între anii 1787-1791, de serviciul topografic al armatei austriece. La sfârsitul secolului al XVIII-lea, moșia și satul Tăndărei intră în stăpânirea lui Filip Lenș, crescut sub protecția lui Ipsilanti și ocupând diferite funcții în administrația Tării Românești.

Cea mai veche împărțire a județului în plasii se cunoaște din anul 1778. Țăndăreiul face parte din plasa Orașul. Odata cu instituirea Regulamentului Organic (1831-1848), organizarea anterioară se modifică și Tăndăreiul face parte din plasa Balta. Din anul 1859 pâna în 1864, Tăndăreiul a avut statut de sat, în componența căruia intrau câteva cătune. După aplicarea Legii comunale elaborate de A.I.Cuza, devine comună, reședința plasii Balta.

În legătură cu populația localității, cea mai veche informație provine din anul 1861, când Tăndăreiul, cu cătunele Câineasca, Strachina și Musteanca avea 261 case și 310 familii. În anul 1874, comuna avea o populatie de 1235 locuitori, fiind una din cele mai mari comune din cele 22, câte avea plasa Balta.Prin Legea din 01.04.1901, se formeaza plasa Tăndărei, cu reședința la Tăndărei si având arondate 12 comune, administrată de un revizor comunal. Din 23.04.1905, Țandareiul preia si comunele fostei plasii Iazul.  Între anii 1930-1940, cu sprijinul primăriei au fost realizate construcții importante pentru comună: Scoala primară din satul Gara, Cantina școlară din satul Strachina, Piața din satul Gara, Grajdul comunal al primăriei, Clopotnița de la biserica din comuna, Judecătoria de pace.

În perioada 1938-1944 se realizează electrificarea comunei, iar în anul 1932, se formează noua comună Tăndărei Gară, împreună cu Strachina. Între anii 1950-1960, Tăndăreiul a făcut parte din raionul Fetești, regiunea Constanța. În anul 1960 se înființează Liceul Teoretic. Între anii 1960-1968 face parte din Raionul Fetești, regiunea București.

În anul 1968, prin Legea nr.2 din 16.02.1968, emisă de Marea Adunare Națională, Tăndăreiul este declarat oraș, format prin contopirea a trei sate: Țăndărei, Țăndărei-Gară și Strachina.

Dezvoltarea orașului Tăndărei în ultimele decenii a fost influențată de o serie de factori, precum:

- tranzitarea orașului de artere rutiere de importanță națională și județeană (DN 2A, DN 21 A, DJ 212),

- tranzitarea orașului de tronsonul de cale ferată Fetești-Făurei, care leagă 2 artere magistrale ale rețelei naționale de cale ferată (București-Brăila și București-Constanța),

- prezența râului Ialomița în zona de sud și a lacului Strachina la vest),

- amplasarea platformei industriale în partea de nord-vest a orașului și realizarea racordului CF cu artera Slobozia-Fetești,

- realizarea zonei de blocuri și a unor dotări de educație și sănătate în partea de est a orașului, ceea ce a sporit atractivitatea acestei zone în detrimentul celorlalte cartiere.

Elemente ale cadrului natural

Localitatea Țăndărei este una din marile așezări de câmpie, situată în Bărăganul central, pe malul stâng al Ialomiței, pe terasă, la 24 km amonte de locul de vărsare în Dunăre, într-o zonă unde râul face multe meandre. În apropiere, se află limanul fluviatil cunoscut cu numele de lacul Strachina, care se întinde pe o distanță de aproximativ 10 km spre nord până în comuna Valea Ciorii. În lunca Ialomiței s-au format soluri aluviale fertile, cu conținut ridicat de substanțe nutritive, care au oferit posibilitatea de a practica agricultura și creșterea animalelor. Pe ambele maluri se află pâlcuri de pădure cu arbori de esență moale numite zăvoaie. La 5 km est se află pădurea Chirana în care predomină stejarul.  Clima orașului Țăndărei este asemănătoare cu cea a județului Ialomița, excesiv continentală, teritoriul aflându-se sub influența maselor de aer estice continentale, vestice oceanice și sudice mediteraneene, materializate în vânturi aspre din nord-est (Crivățul), uscate din sud-est (Austrul), care provoacă adesea îndelungate perioade de seceta. Este influențată și de precipitațiile scăzute neuniforme și cu diferențe mari de la un anotimp la altul.